Ședințe gratuite de Tai Chi, cu experți chinezi, în organizarea Universității de Vest „Vasile Goldiș”

Universitatea de Vest „Vasile Goldiș” din Arad organizează, săptămânal, ședințe gratuite  de Tai Chi, în cadrul complexului Gemi Center, etajul 1.

Prof. univ. dr. Vanda Stan, din cadrul UVVG, ne-a declarat: „Profitând de prezenţa lectorilor chinezi ce predau la specializarea chineză-engleză din cadrul Universității de Vest „Vasile Goldiș” şi de faptul că unul dintre aceştia este maestru Tai Chi, Universitatea nostră vine în întâmpinarea comunităţii locale cu şedinţe săptămânale, gratuite  de Tai Chi, desfăşurate în cadrul complexului Gemi Center, etajul 1”.

Vechea artă a Tai Chi foloseşte mişcări  uşoare, care reduc  stresul specific unui stil de viaţă solicitant şi îmbunătăţesc starea generală de sănătate. Tai Chi este o artă marţială chineză bazată pe o serie de exerciţii ce presupun mişcări blânde şi echilibrate ale corpului.

Un număr mare de persoane interesate au participat sâmbăta 15.10.2016, la prima sesiunea şi s-au bucurat de prezentarea oferită de dl. prof Xiaobin Zhu.

Tai Chi, numit şi Tai Chi Chuan include sistem de exerciţii fizice şi stretching. În timpul acestui sport, trebuie să efectuaţi o serie de poziţii sau mişcări, într-un mod lent, graţios. Fiecare postură face legătura cu următoarea, fără pauză, în timp ce trupul vostru se va afla în mişcare în mod constant.

Tai Chi includ modele ritmice de mişcări, care sunt coordonate cu respiraţia pentru a vă ajuta să obţineţi un sentiment de linişte interioară şi presupune concentrarea celui care-l practică să trăiască în prezent şi să înlăture gândurile care i-ar putea distrage atenţia, aducerea  practicantului într-o stare superioară de focalizare, disciplină, echilibru şi armonie cu Universul.

Tai Chi  este unul din cele mai eficiente exerciţii de cultivare a sănătăţii. Prin circularea energiei prin toate meridianele corpului, el ajuta la echilibrarea energetică a întregului organism.

Printre beneficiile TAI CHI evidenţiate de medici:

Stimulează sistemului nervos: Prin executarea unor mişcări complexe pe ambele părţi, practica Tai Chi-ului stimulează ambele emisfere cerebrale. Coordonarea de o complexitate deosebită a mâinilor, picioarelor combinată cu păstrarea unui echilibru perfect şi a unei concentrări desăvârşite ajuta practicantul să îşi dezvolte o minte puternică şi alertă.

Îmbunătăţeşte postură şi echilibrul: Practicantul învaţă să păstreze coloana dreaptă în permanenţă, lăsând-o să fie întinsă de către ascensiunea Chi-ului care este adus în sus cu ajutorul spiralării. De asemenea, el trebuie să înveţe să fie mereu centrat, altfel putând fi împins şi doborât uşor de către un adversar. Profesorii care respectă principiile esenţiale ale acestei arte, chiar dacă predau pentru sănătate, vor verifica frecvent centrarea şi stabilitatea elevilor, încercând să-i împingă sau să-i tragă din poziţie.
Întăreşte tendoanele: Artele marţiale interne care pun accentul pe puterea internă şi nu pe forţa musculară se bazează pe întărirea tendoanelor. Tendoanele pot genera mult mai multă forţa decât muşchii şi avantajul este ca ele îşi păstrează elasticitatea şi vigoarea până la vârste înaintate, spre deosebire de muşchi, care tind să se atrofieze odată cu înaintarea în vârstă.

Îmbunătăţeşte respiraţia: Respiraţia este esenţială în lucrul cu Chi – în limba chineză, Chi înseamnă atât respiraţie, cât şi energie. Practicantul inspiră atunci când se retrage şi expiră atunci când avansează sau loveşte, respiraţia fiind expresia balansului Yin şi Yang şi cheia puterii interne şi a echilibrului emoţional şi mental.

Istoric:

Legenda spune că Tai Chi fost creat de Chan Sang-Feng după ce a asistat la lupta dintre un cocor şi un şarpe, înglobând mişcările lor într-un stil de luptă care să combine avantajele ambelor.

Timp de secole întregi arta Tai Chi-ului a fost ţinută secretă şi transmisă din generaţie în generaţie. Progresul iniţiaţilor era lent şi maeştrii cereau plăţi uriaşe sau servicii în schimbul predării acestei puternice arte marţiale. Răspândirea mai largă a survenit odată cu apariţia armelor de foc, odată cu care artele marţiale au început să piardă teren. Viitorul artelor marţiale părea mai puţin fericit, dar o mare schimbare a survenit când acestea s-au reprofilat concentrându-se asupra beneficiilor aduse sănătăţii, echilibrului interior sau disciplinei şi stăpânirii de sine.
Practica Tai Chi s-a transmis până în zilele noastre prin trei mari tradiţii:

* stilul familiei Chen, cu combinaţii de tehnici lente şi explozive;
* stilul familiei Yang, derivat din stilul Chen în secolul 19, cu un ritm cursiv şi uniform;
* stilul familiei Wu, derivat din ambele stiluri menţionate, caracterizat prin mişcări subtile ale încheieturilor.

Pe lângă acestea, mai există două stiluri mai puţin cunoscutele: Sun, creat de Sun Lu-Tang, ce combina elemente din Hsing i (Xingyi) şi Pa Kua (Bagua) cu secvenţa Tai Chi, şi stilul Hao, derivat din stilul Chen în secolul 19, caracterizat prin subtile şi complicate mişcări circulare. Există de asemenea stilul Wudang creat la Hong Kong de un maestru numit Cheng Tinhung, fost discipol al şcolii Wu dar care nu pretindea că preda vreun anume stil de Tai Chi Chuan.

Principii Tai Chi:

* Înrădăcinarea în fiecare mişcare: înrădăcinarea înseamnă a fi mereu conectat cu pământul. Ascensionarea energiei prin corp şi manifestarea ei prin mişcările membrelor necesita o bună conectare la pământ. Taiji-ul dezvolta abilitatea de a rămâne înrădăcinat în fiecare mişcare şi chiar şi în mersul normal de toate zilele. Principala practică prin care se cultivă înrădăcinarea fizică şi energetică este Cămaşa de fier, iar înrădăcinarea psihică se cultivă prin meditaţie.
Taiji-ul că arta marţială este un sistem de luptă superior tocmai datorită acestei înrădăcinări care permite luptătorului să îşi alinieze şi să îşi conecteze întreaga structură cu pământul, folosind energia pământului şi a întregului corp pentru a lovi. De asemenea, el devine aproape imposibil de mişcat din loc.
* Menţinerea centrului de gravitate jos în Tantien-ul inferior: Acest lucru ajuta la menţinerea echilibrului. Copiii îşi încep viaţa având centrul de greutate foarte jos. Apoi învaţă mersul în picioare şi pe măsură ce cresc, din cauza problemelor şi îngrijorărilor, centrul de greutate urca din ce în ce mai sus. La adulţi ajunge să fie undeva între abdomen şi piept şi pentru vârstnici, acesta se află de multe ori în cap, motiv pentru care ei încep să meargă aplecaţi şi se dezechilibrează uşor. Practicantul de Taiji trebuie să înveţe să-şi coboare din nou centru de greutate în abdomenul inferior, unde este localizat Tantien-ul inferior, sediul energiei vitale şi locul de unde ar trebui să origineze toate mişcările unui practicant de arte marţiale.
* Respiraţia profundă, abdominală: Respiraţia joacă un rol extrem de important în practicile energetice Taoiste. Cuvântul Chi înseamnă atât respiraţie, cât şi energie. O respiraţie calmă, profundă şi uniforma este cheia unei minţi echilibrate şi a echilibrului emoţional. De asemenea, respiraţia ajuta la acumularea Chi-ului în Tantien şi descărcarea lui prin lovituri în eventualitatea unei lupte.
Respiraţia abdominală este deseori greşit înţeleasă ca inspirarea aerului în abdomen. De fapt, aerul nu poate fi inspirat decât în plămâni. Respiraţia abdominală înseamnă respiraţia menţinând abdomenul relaxat, ceea ce permite diafragmei să coboare mai uşor, aceasta făcând loc aerului să intre în zonele inferioare ale plămânilor. Mişcarea diafragmei ar trebui să furnizeze 75% din capacitatea respiratorie, în timp ce muşchii intercostali şi cutia toracică, doar 25%.
* Deschiderea articulaţiilor prin rotire: Taoiştii privesc încheieturile ca pe centre energetice unde Chi-ul poate fi stocat şi generat. Prin mişcări subtile de rotire a încheieturilor se poate genera energie în tendoane, în timp ce mişcările ample antrenează forţa muşchilor. Atunci când energia în tendoane atinge un anumit nivel, ea se revarsă în oase, întărind întreaga structură osoasă.

* Integrarea întregii structuri şi spiralarea forţei pământului: Energia Pământului urca în sus pe coloana atunci când practicantul poate să facă trei lucruri simultan: relaxarea picioarelor şi conectarea cu forţa pământului, rotirea labelor picioarelor şi împingerea în pământ. Apoi energia urca de-a lungul coloanei şi coboară apoi prin faţa corpului, unde este preluată şi descărcată de mâini.